Mituri despre somn (care umblă ca somnambulii prin viețile noastre)

Evident, sunt o sumedenie de povești despre somnul bun despre care auzim că sunt mai ceva decât certitudinile matematice. Și m-am întrebat mult pe care să îl aleg, ca să vorbim despre el. M-am sucit, m-am învârtit, până la urmă am zis că e cel mai simlu să îl aleg pe “preferatul” meu. Sigur l-ai auzit și tu măcar o dată! Așadar:
Somnul e mai bun inainte de miezul noptii – mit sau realitate?

“Cu cât mergi la culcare mai devreme, cu-atât mai bine, pentru ca somnul de dinainte de miezului noptii este cel mai odihnitor.” Sigur o știți, sigur v-o amintiți, sigur ați auzit-o măcar o dată!

Dar…. de-adevăratelea?

Intr-un articol din revista Time, dr. Matt Walker, expert in neurologie si problematica somnului la Universitatea Berkeley, California, spune asa: desi orele de somn de dinainte de miezul noptii nu au in sine nimic “magic”, cele de mai sus nu sunt cu totul false.
Somnul e ciclic, cu etape care dureaza aproximativ 90 de minute fiecare si in care dormim doua feluri de somn: unul numit non-REM, care este mai superficial, si totusi e considerat si numit mai “linistit”, si unul numit REM, mai profund, dar mai “activ” din punct de vedere al activitatii cerebrale, in timpul caruia visam.
Desi durata acestor cicluri ramane constanta, in timpul noptii, odata cu apropierea rasaritului, somnul activ, de tip REM devine dominant.
De aceea, cu cat ne culcam mai devreme seara, cu atat vom avea parte de mai mult somn de tip non-REM (sau “linistit”), despre care se spune ca are capacitatea de a regenera si odihni mai bine creierul. Cei care se culca spre orele mici ale diminetii, au in schimb parte de un somn infuzat de vise, si se pot trezi cu mintea incetosata si cu o senzatie de oboseala.

Specialistii ne recomanda sa mergem la culcare undeva intre orele 20 00 si 24 00. Sigur, nu exista o reteta stricta, care sa functioneze la fel de bine pentru toata lumea. Ora cea mai potrivita, situata in aceasta “fereastra”, este dictata, printre altele, de mostenirea genetica a fiecaruia. Aceasta mostenire face ca unii dintre noi sa se simta bine si sa functioneze perfect fiind “pasari de noapte”, si ca altii sa se “culce odata cu gainile” si sa se trezeasca foarte devreme. “Morning birds”, nu?

Expertii in problematica somnului recomanda sa nu ne fortam sa dormim atunci cand nu ne e somn, ci sa ne ascultam corpul si sa mergem la culcare, in intervalul amintit, la ora la care ne simtim foarte obositi.
Deloc in ultimul rand, tineti cont ca ora de culcare “ideala” poate varia odata cu varsta. Copiilor le e somn seara, devreme, in timp ce in adolescenta, de exemplu, ne simtim obositi mai tarziu in noapte. Dupa 25 de ani, oboseala incepe in multe cazuri sa apara din ce in ce mai devreme.

Mai e un lucru de care v-as ruga sa tineti cont, desi poate ca o sa vi se para… o cruzime: incercati, in zilele libere, sa nu dormiti simtitor mai mult fata de zilele de munca. Poate ca e un sentiment de moment ca ati mai recuperat din somn, dar asta duce negresit la un dezechilibru in ritmul deja instaurat al somnului. Iar ritmul e esential pentru odihna, cu asta sunt de acord toti medicii si specialistii!

Pe langa factorii genetici si fiziologici care influenteaza momentul la care este recomandabil sa mergem la culcare, este interesant de stiut ca si factorii culturali si sociali au un cuvant de spus in aceasta privinta. Exista studii care arata cum, pana in secolul al XIX-lea, europenii obisnuiau sa doarma intr-un mod care acum ni s-ar parea cel putin bizar. Pe parcursul celor aproximativ 12 ore nocturne, obiceiul era sa se doarma in doua reprize, cunoscute sub numele de “primul somn” si “al doilea somn”. Oamenii mergeau la culcare dupa apusul soarelui, dormeau 3-4 ore, apoi se trezeau si, pret de cateva ore, citeau, se plimbau sau isi vizitau vecinii. Pe urma se culcau la loc si dormeau din nou timp de 3 sau 4 ceasuri.
Obiceiul a disparut cand au aprut becurile in case si pe strazi. Electricitatea si iluminatul stradal chiar au un cuvant important de spus in zilele noastre.